Lichidul de frână transmite forța apăsată pe pedală până la etriere și tamburi, iar calitatea lui scade odată cu trecerea timpului, chiar dacă mașina parcurge puțini kilometri. Cauza este umezeala: lichidele pe bază de glicol absorb apă din aer, iar apa le coboară punctul de fierbere. Din acest motiv, intervalul de înlocuire se stabilește în primul rând în ani, nu în kilometri.
Ce face lichidul de frână în sistemul de frânare?
Lichidul de frână este fluidul hidraulic care transformă apăsarea pedalei în presiune asupra pistoanelor din etriere. Pentru că lichidele practic nu se comprimă, forța ajunge integral la roți. Sistemul funcționează corect doar dacă în circuit nu există aer sau vapori, care s-ar comprima și ar face pedala moale.
La o frânare puternică, energia mișcării se transformă în căldură. O parte din această căldură trece prin plăcuțe și etriere în lichid, care trebuie să rămână lichid chiar la temperaturi de peste 150–200 °C.
De ce absoarbe lichidul de frână umezeală?
Lichidul de frână absoarbe umezeală pentru că majoritatea tipurilor folosite în autoturisme sunt pe bază de glicol, o substanță higroscopică. Apa pătrunde treptat prin furtunurile de cauciuc, prin garnituri și prin aerisirea capacului rezervorului.
Dezavantajul este punctul de fierbere tot mai scăzut. Când lichidul încărcat cu apă fierbe la o frânare lungă, de exemplu la coborârea unei pante de munte, în circuit apar bule de vapori. Pedala coboară mai mult decât de obicei, iar frânarea devine mai slabă exact când este nevoie de ea.
Ce înseamnă DOT 3, DOT 4 și DOT 5.1?
Denumirile DOT indică clase de lichid de frână definite după punctul de fierbere minim, măsurat pe lichid nou („uscat”) și pe lichid care conține aproximativ 3,7% apă („umed”).
| Clasă | Bază | Punct de fierbere uscat (minim) | Punct de fierbere umed (minim) |
|---|---|---|---|
| DOT 3 | Glicol | 205 °C | 140 °C |
| DOT 4 | Glicol | 230 °C | 155 °C |
| DOT 5.1 | Glicol | 260 °C | 180 °C |
| DOT 5 | Silicon | 260 °C | 180 °C |
DOT 3, DOT 4 și DOT 5.1 sunt compatibile între ele, deși amestecul ia valorile clasei inferioare. DOT 5, pe bază de silicon, nu se amestecă cu celelalte și se folosește doar în sistemele proiectate pentru el. Clasa potrivită este cea indicată în cartea tehnică a mașinii sau pe capacul rezervorului.
La ce interval se înlocuiește lichidul de frână?
Lichidul de frână se înlocuiește, de regulă, la fiecare 2 ani, indiferent de kilometraj; unii producători indică 2–3 ani, iar câțiva cer înlocuirea anuală. Intervalul exact apare în planul de întreținere al modelului și merită respectat la fel ca celelalte operațiuni din verificările de la revizie.
Mașinile folosite des în zone de deal și munte, cu remorcă sau în climat umed solicită lichidul mai mult. Pentru ele, varianta prudentă este capătul inferior al intervalului.
Cum se verifică starea lichidului de frână?
Starea lichidului de frână se verifică cel mai sigur cu un tester care măsoară conținutul de apă sau punctul de fierbere, operațiune făcută rapid în orice service. Valorile de peste 3% apă indică, în general, nevoia de înlocuire.
- Nivelul din rezervor stă între semnele MIN și MAX și scade lent odată cu uzura plăcuțelor.
- Culoarea lichidului nou este gălbuie și limpede; lichidul vechi devine maroniu și tulbure.
- Martorul de frână aprins pe bord poate semnala nivel scăzut; semnificația lui exactă este explicată în ghidul despre martorii de pe bord.
- Pedala moale, care coboară mai mult ca de obicei, cere o verificare imediată.
Un nivel care scade brusc nu se rezolvă prin completare repetată. Poate indica o scurgere sau plăcuțe de frână ajunse la limită, iar mașina trebuie văzută de un mecanic.
Cum se face corect înlocuirea lichidului de frână?
Înlocuirea corectă înseamnă golirea întregului circuit și aerisirea lui, nu doar schimbarea lichidului din rezervor. Se lucrează pe rând la fiecare roată, de obicei începând cu cea mai depărtată de pompa de frână, până când din supapa de aerisire iese lichid curat, fără bule.
- Se folosește doar lichid din recipiente sigilate, pentru că un flacon deschis de luni bune a absorbit deja umezeală.
- Lichidul nu atinge vopseaua: cel pe bază de glicol o înmoaie și o pătează.
- La mașinile cu ABS și control al stabilității, unele modele cer aerisirea cu echipament de diagnoză.
- Lichidul uzat se predă la un punct de colectare, nu se aruncă la canalizare.
Operațiunea poate fi programată odată cu pregătirea pentru iarnă, alături de celelalte verificări din pregătirea mașinii pentru sezonul rece. Fiind o componentă de siguranță, lucrarea se lasă în seama unui service dacă nu există experiență și sculele potrivite.
