Ca să schimbi roata mașinii, oprești pe un teren plat și ferit, tragi frâna de mână, slăbești piulițele cât roata încă stă pe sol, ridici mașina cu cricul în punctul indicat de producător, montezi roata de rezervă și strângi piulițele în cruce. Fără grabă, durează între 20 și 40 de minute, iar cea mai mare parte din timp se duce pe pregătire, nu pe efort.
Mulți șoferi nu au schimbat niciodată o roată și amână momentul până când o fac pe marginea drumului, pe ploaie. Un exercițiu făcut o dată în garaj, cu mașina parcată liniștit, scoate din ecuație jumătate din stres.
Ce îți trebuie în portbagaj înainte să se întâmple
Nu orice mașină vine cu aceleași unelte. Unele au roată de rezervă de dimensiune normală, altele o „rezervă de urgență” mai îngustă, iar altele doar un kit de reparat cauciucul. Verifică acum ce ai, nu atunci când ai nevoie.
- Cricul și mânerul lui, de obicei sub podeaua portbagajului;
- cheia de roți, potrivită pe piulițele sau șuruburile mașinii tale;
- roata de rezervă, cu presiunea verificată (o rezervă dezumflată nu te ajută);
- triunghiul reflectorizant și o vestă reflectorizantă;
- o pereche de mănuși și o cârpă, pentru că piulițele sunt murdare;
- o bucată de lemn sau o placă plată, pentru cric pe teren moale.
Dacă mașina are piulițe antifurt, caută și adaptorul special. Fără el nu poți demonta roata, iar de multe ori se află uitat în torpedo sau în cutia cu acte.
Unde oprești și cum pregătești mașina?
Primul pas nu are legătură cu roata, ci cu locul. Caută o porțiune dreaptă, cu sol ferm, departe de curbe și de trafic. Asfaltul bun e ideal, iarba moale sau pietrișul nu sunt, pentru că cricul poate coborî în pământ. Dacă ești pe carosabil, nu încerca să rulezi încă un kilometru pe jantă doar ca să ajungi la un loc mai bun: pneul se distruge, iar janta se poate deforma.
Apoi urmezi aceeași ordine de fiecare dată: aprinzi avariile, tragi frâna de mână, pui prima viteză (sau poziția P la cutia automată), iar pe o pantă cât de mică blochezi roata opusă cu o piatră sau o pană. Pasagerii coboară din mașină și așteaptă în afara carosabilului, în spatele parapetului, dacă există. Triunghiul reflectorizant se așază la o distanță suficientă în spatele mașinii, iar distanța minimă diferă între localitate și afara ei, deci merită să o citești din regulile de circulație.
Cum slăbești piulițele și ridici mașina
Aici apare cea mai frecventă greșeală: ridicarea mașinii înainte de a slăbi piulițele. Cu roata în aer, nu ai de ce să te sprijini, iar roata se învârte odată cu cheia. Așa că, cu pneul încă pe sol, slăbești fiecare piuliță cu aproximativ o jumătate de tură, în sens invers acelor de ceasornic. Nu le scoți, doar le desprinzi. Dacă sunt greu de mișcat, te poți sprijini cu piciorul pe cheie, atent să nu aluneci.
Cricul se pune doar în punctele de ridicare de sub prag, marcate de obicei printr-o mică crestătură sau un triunghi pe plasticul de lângă roată. Manualul mașinii arată locul exact. Un punct greșit poate îndoi pragul sau poate lăsa mașina să alunece de pe cric. Ridici încet, până când roata se desprinde de sol cu câțiva centimetri, suficient cât să încapă pneul umflat al rezervei.
Niciodată nu intri cu corpul sub mașină ridicată doar pe cric. Cricul din dotare e făcut pentru o schimbare rapidă, nu pentru lucru sub caroserie.
Cum montezi roata de rezervă?
Scoți piulițele complet și le pui într-un loc unde nu se rostogolesc, de exemplu într-un capac de roată întors. Tragi roata spre tine, o așezi pe sol cu fața în sus (pentru a nu zgâria janta) și ridici roata de rezervă. Aliniază găurile cu prezoanele și împinge-o pe butuc până când stă drept. Pune piulițele cu mâna, ca să nu strici filetul, și strânge-le ușor, în cruce.
Ordinea „în cruce” (sau în stea) contează. La o roată cu cinci piulițe nu le strângi pe rând, pe cerc, ci sari peste una, ca roata să se așeze uniform pe butuc. Apoi cobori mașina până când roata atinge solul, scoți cricul și faci strângerea finală, tot în cruce, cu putere. Cheia din dotare nu măsoară cuplul, așa că strângi ferm, fără să sari cu toată greutatea pe ea.
Ce faci după ce ai schimbat roata?
Lucrarea nu se termină când cobori cricul. Câteva verificări o fac sigură:
- Strânge din nou piulițele după 50–100 de kilometri, pentru că se mai pot așeza.
- Verifică presiunea din roata de rezervă. O rezervă compactă cere de obicei o presiune mai mare decât cele normale, indicată pe un autocolant de pe ea sau în manual. Lămurește-te și din presiunea corectă a anvelopelor și cum o măsori.
- Respectă limita de viteză scrisă pe roata de rezervă îngustă, de regulă 80 km/h, și nu pleca într-o călătorie lungă pe ea.
- Repară sau înlocuiește pneul defect cât mai repede, într-un service de vulcanizare.
Când cumperi un pneu nou pentru locul celui distrus, ajută să știi ce înseamnă cifrele de pe o anvelopă, ca să ceri dimensiunea și indicii potriviți fără să ghicești.
Greșeli care transformă o pană într-o problemă mare
Cele mai costisitoare erori sunt și cele mai simple: ridicarea mașinii pe teren înclinat, cricul pus sub un element de plastic al caroseriei, piulițele strânse la întâmplare sau uitarea lor nestrânse a doua oară. Mai apare și obiceiul de a lubrifia filetul prezoanelor cu ulei sau vaselină, care poate slăbi strângerea. Prezoanele rămân curate și uscate.
Dacă ai o mașină cu roți mari sau cu jante de aliaj, atenție la jantă: nu o lăsa cu fața în jos pe asfalt și nu folosi ciocanul pe ea. Iar dacă nu ai nicio șansă să deplasezi roata, fie din cauza piulițelor blocate, fie pentru că locul nu e sigur, un apel la asistența rutieră costă mai puțin decât o accidentare.
Întrebări frecvente
Cât de des trebuie verificată roata de rezervă?
Cel puțin de două ori pe an, odată cu schimbul anvelopelor sezoniere. O rezervă care nu a fost atinsă ani de zile poate fi dezumflată sau cu cauciucul crăpat.
Pot schimba singur roata dacă am mașină automată?
Da, procedura este aceeași. Diferența e că folosești poziția P în loc de viteză și tragi frâna de mână.
Este suficient kitul de reparat anvelopa?
Acoperă găurile mici din banda de rulare, nu tăieturile din flanc. Este o soluție temporară, care îți permite să ajungi la o vulcanizare.
