Sari la conținut
Agricultura

Compost în grădină: ce pui, ce eviți și cât durează

Grămadă de compost în grădină, cu resturi vegetale în descompunere

Compostul este materia organică descompusă controlat de microorganisme, care ajunge un pământ negru, mărunt, cu miros de pădure, folosit ca îngrășământ și ca ameliorator de sol. Pentru a-l obține, amesteci resturi verzi, bogate în azot, cu resturi brune, bogate în carbon, le ții umede și aerate, iar în câteva luni natura face restul.

Ideea sună simplu și chiar este, dar rezultatele variază mult de la o grădină la alta. Unii obțin în șase luni un compost de calitate, alții au după un an o grămadă urât mirositoare, plină de muște. Diferența vine din câteva reguli pe care merită să le înțelegi o dată, ca să nu mai ghicești de fiecare dată.

Ce pui în compost?

Materialele se împart în două categorii. Cele verzi sunt umede și proaspete: resturi de legume și fructe, zaț de cafea, iarbă tăiată, buruieni fără semințe, frunze proaspete. Cele brune sunt uscate și bogate în carbon: frunze căzute, paie, crenguțe mărunțite, rumeguș din lemn netratat, carton neimprimat rupt în bucăți, cutii de ouă din carton.

Raportul clasic dintre carbon și azot este de aproximativ douăzeci și cinci-treizeci de părți de carbon la una de azot, ceea ce în practică înseamnă de două ori mai mult material brun decât verde, ca volum. Nu trebuie să măsori, e suficient să observi: dacă grămada miroase a amoniac sau a ouă clocite, ai prea mult verde și adaugi frunze uscate. Dacă nu se întâmplă nimic și grămada rămâne uscată și rece, mai pui verde și apă.

Ce nu ai voie să pui?

Lista de interdicții e scurtă, dar contează. Carnea, peștele, oasele, uleiul, produsele lactate și mâncarea gătită atrag rozătoare și produc miros. Excrementele de câini și de pisici pot conține paraziți care rezistă în compostul domestic și nu se pun lângă legume. Plantele bolnave, de exemplu tomatele atacate de mană, și buruienile cu semințe coapte pot supraviețui și se întorc în grădină, dacă temperatura grămezii nu urcă suficient.

  • Carne, pește, oase, grăsimi, lactate.
  • Excremente de animale de companie.
  • Plante cu boli grave sau buruieni cu semințe mature.
  • Lemn tratat, hârtie lucioasă, cenușă de cărbune.
  • Cojile de citrice în cantități mari, care încetinesc fermentația.

Cum construiești grămada ca să meargă?

Alegi un loc semiumbrit, direct pe pământ, ca viermii și microorganismele să poată urca în grămadă. Poți folosi un țarc din paleți, o ladă din plasă sau un container cumpărat, dar și o grămadă simplă funcționează dacă are cel puțin un metru pe un metru, pentru că volumul mic nu păstrează căldura.

Începi cu un strat de crengi mărunte, pentru drenaj și aer, apoi alternezi straturi de material brun și verde, de zece-cincisprezece centimetri fiecare, și uzi ușor fiecare strat. Umiditatea ideală e cea a unui burete stors: când strângi o mână de compost, câteva picături trebuie să iasă, nu un șuvoi.

Cât durează și de ce se încălzește grămada?

În primele zile, bacteriile se înmulțesc exploziv și temperatura din centrul grămezii urcă spre cincizeci-șaizeci și cinci de grade Celsius. Este faza fierbinte, în care mor o parte din agenții patogeni și din semințele de buruieni. După câteva săptămâni, temperatura scade, iar pe scenă intră ciupercile, râmele și insectele care finisează descompunerea.

Dacă o întorci la două-trei săptămâni cu o furcă, mutând marginile în mijloc, accelerezi procesul. Compostul întors regulat poate fi gata în trei-cinci luni. Cel lăsat în pace are nevoie de un an sau mai mult, dar tot ajunge la același rezultat. Îl recunoști când nu mai vezi resturile inițiale, e brun-închis, afânat și miroase a pământ de pădure.

Cum folosești compostul gata?

Îl treci printr-o sită cu ochiuri de un centimetru și folosești fracțiunea fină. Se împrăștie un strat de doi-trei centimetri pe straturile de legume, primăvara sau toamna, și se încorporează superficial. Se mai folosește în amestecurile pentru ghivece, în proporție de o treime, și la plantarea pomilor, în groapa de plantare.

Compostul nu înlocuiește complet îngrășămintele la culturile mari consumatoare de hrană, precum varza sau dovlecii, dar reduce necesarul. Se potrivește în sistemul de rotație a culturilor din grădina de legume, unde parcelele cu plante mari consumatoare primesc mai mult compost. Iar dacă îți place să crești flori pentru buchete, de felul celor despre care scrie articolul cu florile potrivite pentru aniversări, un pat de flori îmbogățit cu compost înflorește mai bogat și mai mult timp.

Întrebări frecvente

Miroase compostul și deranjează vecinii?

Un compost echilibrat miroase a pământ. Mirosul urât apare doar când există prea mult material verde sau lipsă de aer, iar remediul este să adaugi frunze uscate și să întorci grămada.

Pot composta iarna?

Da, dar procesul încetinește mult la frig. Continuă să adaugi resturi, acoperă grămada cu un strat de paie sau de carton, iar primăvara reia întoarcerea.

Cum scap de muștele mici din compost?

Îngroapă resturile de bucătărie în mijlocul grămezii, nu la suprafață, și acoperă-le cu un strat de material brun. Muștele dispar când hrana nu mai e la vedere.

Merită recitite

1252articole publicate

23categorii

blog otequeUn jurnal de cultură: cărți, film, muzică și ideile care ne modelează.